deontologia presei

Trei surori erau odată într-o presă dezmățată

Au fost odată trei surori : Etica, Deontologia și Morala. Asta din urmă e mai pe trendul actual, așa, cu sexualitatea ei incertă – când vrea s-o strige lumea Bunul simț, când vrea să spui Rușine … treaba ei. Și se treziră astea trei mânjite din cap până-n picioare de frișca de la tortul Zilei Libertății Presei. Se făcea că o divinitate a dezvăluirilor cutremurătoare se ivise din tortul ăla – alta decât Zeul Tolontan.

Dragoș Pătraru, pe numele lui de mirean, supărat ca TVR-ul nu se  lasă înjurat la el acasă (nu că n-ar merita, dezbatem asta mai jos) își dă în gât șefii – nu din motiv că i-ar fi amenințat contractul, ci de mila Interesului public – frate bun cu astea trei de sus, de grija căruia moare toată lumea, da’ nu l-a auzit nimeni strigând vreodată.

După ce și-a scuturat pleoapele de frișcă, Etica si-a dat seama c-a uitat să-i întrebe pe-ăia dacă se lasă-înregistrați și dacă ce spun ei acolo ar putea s-ajungă-n spațiu public, deși se cam … discută în privat. Pentru că, de la un timp, Deontologia doarme-n ghete, a omis și ea sa precizeze datele la care s-au făcut acele înregistrări. Ea zice c-a citit corect contractul Zeității, da’ fra-su’ – Interesul public, deh, v-am zis de el – i-a dat un mail  (sau să fi fost spam, oare?)  zicând disperat că n-o fi voie să dai tot din casă, da’ scapa-mă cu dat din gură, soro, că sunt sechestrat.

A mai mică dintre ele (ați reținut, de umblă under cover ca bun simț) e cea mai puturoasă. După ce a pus o propoziție că s-avem grijă, că e limbaj licențios, scapă caii în ovăz, cu toate înjurăturile pe filmulete, deși are pretenții de material editat.

Pe mine mă doare ficatul de greață, dinspre ambele părți. Deși nimeni nu-și mai amintește și nimeni nu se va îngrijii de asta în veci, rubedeniile de mai sus au o soră mai mare, de care afli, în România, doar o dată: când faci o școală de jurnalism. După aia, toată lumea se străduiește să o uite, că nu dă bine în program. Nefericita asta se numește Clauza de conștiintă și spune că o poți invoca, iar breasla trebuie să te sprijine, doar dacă între tine și angajator sunt diferențe de viziune ireconciliabile, care pun în primejdie informarea corecta a publicului.

  • Treaba nr. 1 legat de surioara asta e că, dacă vrei să o aplici corect, deontologic (ha!) ar fi sa-ți  dai demisia.
  • Treaba numarul doi e ca Zeul Pătraru vrea să mimeze clauza asta de conștiință și nu-i iese. Mie mi-a reieșit doar o urâtă și nedemnă manevră, sperând că așa își poate păstra contractul, sucind oarecum mâna șefilor la spate. Șefi de care fratili Interesu’ public vrea să mă ocup imediat.

În toată bălăcăreala asta în care io n-am înțeles cine a dat primul, s-a ratat marea știre, ocupată fiind lumea să se tăvălească pe jos de revolta Zeității. Și, ca-n orice cafteală, cineva fură portofelul. Io-te cum: citez din Doina Gradea: ”anul ăsta TVR poate avea CEL MAI MARE BUGET din ultimii 10-12 ani. Pentru investitii pe tehnic”. Să repetăm cu toții în cor, ca o mantră la mișto, că oricum asta este: cel mai mare buget din ultimii ani, investiții pe tehnic. Pentru ce, stimată doamnă? Ce să faceți cu tehnic? Emisiuni cu audiențe sub-unitare, ca niște necroloage-parastas pe repeat?

Un om de afaceri cinstit, când se duce la o bancă să ia credit de investiții, îi freacă ăia ridichea și pe față și pe dos – pentru ce vrea banii, care-i planu’ de afaceri, în cât timp amortizează, dacă nu se vinde rapița pe anul ăla,  de pleacă omu’ de la creditori de-ar dea el bani să nu-l mai întrebe. Și dvs vi se aprobă în Parlamentul României cel mai mare buget fără un plan de măsuri concrete? Sau investițiile astea o să facă ele emisiuni din cele pe care le doriți dvs – și-aici citez: „să ne c…ăm pe noi de râs” ?

Auziți, investițiile alea pe tehnic o să trimită la pensie oamenii din TVR angajați doar ca să apese butonul de play la CD-player? Sau o sa fie echipamente de-alea deștepte care o să țină oamenii să nu mai rupă ușa, când a sunat de ieșire, deși emisia care intră pe post nu e terminată? Luați și vreo două scule pentru deplasări – să nu mai plecați, pentru o amărâtă de filmare, în efectiv complet de echipă de fotbal? Mai faceți iar un rebranding de-ala din care să rezulte o siglă TVR desenată de un preșcolar obosit?

Doamnelor si domnilor producător, realizator, redactor, editor – alea de care se plângea domn’ Edi Dârvariu – le luați un card HD umplut cu creativitate? Apropo de domnu Dârvariu, de dânsul mi-a plăcut cel mai tare. Bine, l-am și iubit o vreme, în secret, pe când eram colegi de facultate. Și nu că vreau să zic, da vreau să-ntreb- unde-a găsit sămânță de contract din ăla fără clauză de productivitate? Că mie, când lucram în lumea Regelui Televizor, clauza de rating totdeauna mi-o trecea. Coșmarul vieții mele erau cifrele. Cu ele începeai dimineața: când făceai audiențe mari te urau toți, că ai făcut, când nu făceai , te scuipau șefii, că de ce n-ai avut.

Deci, când se mai duce doamna Doina Gradea la Parlament acolo, ca am înțeles ca altfel este pregătită, cu discurs de mulțumire și ce-o mai avea dânsa de făcut, poate-i strecurați în poșetă și un proiect de modificare a statulului Televiziunii Publice și a contractului colectiv de muncă. Că, dacă mă întrebați pe mine – înainte de a citi formate și bugete, cu asta ar fi trebuit început.

Ce-am zis io aicea aici rămâne. Adică vreau să spun că știu multe istorii, triste și adevărate, despre cum se freacă menta, se ard gazul și banii în TVR. Le-am trăit pe propria piele, după ani în șir de muncit în privat. Nu, n-am fost angajat al Televiziunii Publice, fiindca, la cele foarte multe concursuri la care m-am dus, după ce treceam testul scris, cu nume sigilat, nu reușeam să găsesc nici-un văr, nici-o soră sau frate în comisia de examinare. Poate că trebuia să mă fi gândit că nici nu am?

Da, domnul Dârvariu are dreptate (am precizat ca am o slăbiciune pentru el, n-am ce sa fac…): Ei, cei din interior, dinozaurii care fac din ce în ce mai mulți pui vii, au distrus sistematic televiziunea asta, și, deși nu leșin de plăcere, trebuie să-l citez pe dl. Pătraru: “Cine tace, consimte.” Fără să-și dea seama, poate chiar le-au făcut un bine dezvăluirile astea, acum au o bază de la care poate pleca schimbarea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *