Olivia, și caii se împușcă, nu-i așa?

Olivia Steer (citat aproximativ): „A doua zi după vaccin, copilul nu a mai identificat calul.”
Dr. Mihai Craiu: „Tulburarile de spectru autist prezintă o degradare neurocognitivă lentă și progresivă. Dacă a apărut a doua zi după vaccin, cu siguranță nu e autism, e altceva.”

Mă ustură palmele de cât am aplaudat ! Mă, cum venise ea, pe final de discuție, să-i dea decisiva vândutului de medic, cu lacrimogena copilului autist. Cum așteptase ea toată emisiunea momentul acesta de glorie, că vacccinul ROR e buhuhu…Și pac! a dat cu mămăliga în vitrină!
31 de minute și 26 de secunde am văzut o ciută speriată, în pragul unui episod psihotic, pe care, cu sigurață, guma de mestecat a salvat-o de la o criză de mai mare frumusețea. O individă confuză, cu grave deficiențe de exprimare, cu  prea multe ticuri nervoase ceea ce mă face să cred că un neurolog alături n-ar strica, data viitoare când mai este invitată. Olivia, draga mamii, într-o vreme ai făcut televiziune, reia exercițiile de dicție: se spune „aici”, nu „aicia”, ”cercetător științific”- cu doi de „i”, în loc de „ăăă” utilizat pentru a câștiga timp de gândire, folosești o interjecție cu gura închisă etc. Doamna Ileana Cârstea trăiește, încă dă lecții, o știi și tu bine, dacă vrei, te introduc la domnia sa.

A mai invita în platou un om atât de bolnav din alt motiv decât a-l ajuta să se vindece mi se pare un act de o cruzime inimaginabilă.

Motivele pentru care există prospect la medicamente și vacinuri este fix acela că nimic nu este absolut sigur. Nici leacurile tale băbești nu sunt absolut sigure, pentru că, ghici ce, cineva poate fi alergic la decoctul de urzici. Sau mămăliga caldă pe burtică poate cauza arsuri vreunei proaste care o aplică cu tuci cu tot.
Olivia Steer nu are nevoie să fie convinsă de nimic. Și nici nu trebuie. Ce e absolut necesar este ca un psiholog clinician să diagnosticheze exact de ce suferă ființa asta. Să înștiințeze soțul și familia, și, păstrând confidențialitatea datelor, să facă totuși public precizarea că discursul pacientei trebuie tratat cu precauție și suspiciune.
Olivia Steer vine la televizor să fluture dintr-o carte scrisă de cercetători „ștințifici”, suspectând de conspirații planetare studii la fel de științifice, susținute de guverne mai sănătoase la cap decât al nostru. Lecturează din opis mai stângaci ca un copil de clasa a doua, nu arată la cameră întreg pasajul, sare porțiuni importante pe motiv că „aici sunt niște detalii” și are, după umila mea părere, o miopie destul de serioasă, dacă judecăm distanța dintre carte și ochi.
A mai invita în platou un om atât de bolnav din alt motiv decât a-l ajuta să se vindece mi se pare un act de o cruzime inimaginabilă.

Cei cu educație precară, cei care sorb berea sau cola din doza de aluminiu, aceia vor fi primi care vor refuza vaccinarea, c-au auzit ei că a zis o doamnă că vaccinurile au aluminiu și omoară. Cum unde? La televizor!

Antivaxerii sunt ca teroriștii islamici, nu au obiective precise, nu știu să-ți spună, cu subiect și predicat, de ce sunt împotrivă, Au, periodic, de apărat un adevăr, volatil și schimbător, și de luptat cu un inamic care se găsește, de fiecare dată, în tabelul periodic al lui Mendeleev. Acum, la modă, este aluminiul. Desuetul mercur, ne-a spus dl. dr. Craiu, a fost (jale în lumea antivaxxer) eliminat. Ce-au făcut producătorii de la Pro Tv ieri, în frunte cu Cove – apropos, ești mult prea domn, omule! –  ar trebui să facă Ministerul Sănătății în fiecare cătun, cu sau fără curent electric, din România. Nu în conferințe pompoase la care participă, oricum, medici care știu cât de vitală este vaccinarea. Ci la nivel de asistentă medicală din fiecare comună, la care orice amărât se-nchină ca la moaște, că medicul de familie nu prea e de găsit. Acolo, la „moașele” alea ancestrale, c-așa li se spune în mediul rural, trebuie lucrat și stimulat, să scoată panica și gărgăunii mamelor din cap, dacă vor să nu le mai moară copiii cu zile.
Antivaxerii de oraș sunt o specie sofisticată, nu-mi fac griji pentru ei. Au bani de tratamente scumpe și vor avea întotdeauna unde să-și trateze și salveze copiii în caz de ceva. Dar cei cu educație precară, aceeași care sorb berea sau cola din doza de aluminiu, care dau năvală când ajung în oraș să-i ia copilului mâncare de la „mec”, aceia vor fi primi care vor refuza vaccinarea, c-au auzit ei că a zis o doamnă că vaccinurile omoară. Cum unde? La televizor.

Un pediatru invitat la televizor aproape imploră, indirect, să nu mai condamnăm copiii la suferinţă şi la moarte.

Începutul discursului doamnei Steer, care ne înștiițează că suntem în Postul Paștelui, ar trebui să mobilizeze Biserica Ortodoxă Română în a susține vaccinarea. Știu că o face, știu și de exemplarele acțiuni pentru donarea de sânge și de donații pentru instituții sanitare, dar ar trebui un glas mai puternic, mai clar și mai sonor să clameze asta. Să s-audă până la băbuța surdă din ultimul rând. Eu cred că şi ştiinţa, medicul, medicamentul fac parte din lucrarea unui Creator atotcuprinzător. A nu ţine seamă de ele nu pot califica ce înseamnă. 
Fac deseori un exercițiu, doar ca sa-mi amintesc de ce respect medicii şi  medicina: încerc să memorez un afiș pe care este exemplificat creierul uman, în complexitatea lui. Am niște vreme petrecută în holurile de așteptare, niciodată, dar NICIODATĂ nu am reușit să învăţ pe dinafară afișul ăla. Dl. dr Craiu a început ieri o cruciadă pe care fiecare medic responsabil este obligat să o ducă: să vorbească pacienteza, fără de care părinții, bombardați cu termeni medicali (un fel de sunete extraterestre, dacă mă întrebați) își vor face cruce și vor merge să-și descânte copiii plini de bube de la rujeolă sau cu gâlci de la oreion tot la baba din sat.

Medicul, de orice specialitate, se confruntă cu ani de studiu pe complicatul organism uman. Cu adulţi sau copii care-i mor sub ochi.

Un copil nu trece fluierând prin bolile copilăriei. Vă rog să vă scoateți din minte asta. Îmi amintesc și acum durerile cumplite pe care mi le-a dat oreionul și cât noroc am avut cu primul meu copil, când, pe fondul unei bronșite foarte grave, a contactat și o formă ușoară de rujeolă. Era la doar o lună distanță de a putea face rapelul (a doua parte) din vacinul ROR. Și știu părinți care ar fi dat orice să nu sară peste vaccinul împotriva rotavirus. Există, din nefericire, suficiente căi de a supune organismul unui copil la încercări diverse și grele. Dar când ai la îndemnână câteva ajutoare, cum sunt vaccinurile, pentru a limita suferința, mi se pare o crimă să nu o faci.
Olivia Steer ne spune că se confruntă cu povestirile mămicilor disperate. Un medic, de orice specialitate, se confruntă cu ani de studiu pe complicatul organism uman. Cu adulţi sau copii care-i mor sub ochi. Un pediatru invitat la televizor aproape imploră, indirect, să nu mai condamnăm copiii la suferinţă şi la moarte. Olivia Steer ne spune întâmplarea fantasmagorică cu „calul, calul”. Dar proştii nu se-mpuşcă, nu-i aşa?   

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *