sursa foto: the18.com

CR 7 și-a luat licență în PR

Mondialul Rusia 2018 va fi și despre această imagine. Cel mai bun fotbalist al lumii își ajută adversarul vătămat să iasă din teren. Emoționant, nu? Nu. Nu e doar emoție și fair play. E multă știintă, e mult exercițiu de imagine, e mult PR.

La finalul a 97 de minute – exact atât a durat meciul Portugalia –Uruguay, partidă în care Uruguayul avea să trimită acasă campioana Europei – lumea întreagă, microbistă sau nu ar trebui să stea un pic pe gânduri, la secvența asta. De unde avea să prevadă Ronaldo că din victoria absolut meritată a sud-americanilor, el va ieși totuși, învingător?

Din ceva ce se cheamă campanie de imagine și politici de PR, într-o lume care înțelege ramificațiile acestei industrii gigantice care se ocupă cu vânzarea de idei și soluții. Vorbim de o lume diferită de cea a antreprenorului sau a clientului român, care crede ca PR este echivalentul unei fătuci care stă la ghișeu și dă bună ziua frumos la oameni. Vorbim de o lume în care performanțele sunt o încrengătură de busniness pur și efort fizic sau intelectual, făcând masele să idolatrizeze campionii și să investească emoțional sau material în ei.

Păstrarea unei imagini bune se face cu ajutorul unui gest admirabil, fără prea mare efort fizic, absolut zero financiar

Cristiano Ronaldo a aplicat absolut perfect tot ce a fost antrenat de către consilierii săi de imagine. Asta s-a întâmplat în meciul de aseară. Nu e bine, nu e rău, e un fapt. De fapt, este chiar încurajator, atâta vreme cât constatăm că păstrarea unei imagini bune se face cu ajutorul unui gest admirabil, fără prea mare efort fizic, absolut zero financiar.

Poate doar un efort de a-ți stăpâni nervii, ceea ce oricum, la nivelul la care se află, ar trebui să nu fie prea greu. Cu sigurantă, portughezul nu avea de unde să știe finalul meciului, iar umărul său oferit adversarului nu avea decât să ducă în direcții pozitive: dacă Portugalia se califica mai departe, acest gest ar fi fost încă o cărămidă la piedestalul fotbalistului. Dacă nu – ceea ce, din pacate (am ținut cu Portugalia, recunosc) s-a întâmplat – gustul amar al meciului relativ slab făcut de CR 7 se estompeză.

Orice consilier de imagine recunoște că întodeauna ai rezultate spectaculoase dacă ai și material bun. Adică personajul/vedetă cu care lucrezi arată disponibilitate și are si abilități pentru asta.

Dar altfel stă treaba când lucrezi cu cineva care livrează deliberat asta:

Investiția în emoție

Sigur, se poate răutăcios comenta asupra nivelului intelectual dintre practicanții celor două sporturi. Parțial de acord, dar să nu uităm că și în tenis există suficiente exemple de dat cu mămăliga în geam. Pe de altă parte, poate nu prea mai stă în picioare prejudecata asta, câtă vreme tocmai am explicat nivelul de anticipare pe care l-a avut Ronaldo, atunci când a recurs la gestul sportiv. Ce vreau să spun este că, la ora actuală, nu mai poți face doar performanță sportivă și gata.

Întrebarea care se pune este – de ce se face asta? De ce, pe lângă antrenamente fizice duse la limită,  training psihologic și o continuă supraveghere alimentară, sportivii mai sunt supuși și unei constante instruiri în materie de apariții publice? Pentru că vorbim de sponsori care se asociează cu imaginea fiecărui performer, de campanii subtile, de foarte mulți bani puși în joc. Bani care trebuie să vină din satisfacția maselor că admiră pe cineva mai bun decât ele. Mai bun aproape de absolut.

Într-o lume în care radicalizarea a ajuns, în toate domeniile, la cod roșu, metoda temperației pare să dea cele mai bune rezultate: da, suntem într-o continuua competiție, dar și într-o continuă atenție și grijă, pentru tot ce manifestăm în public.

E un fel de avans pe care îl iei pentru eventualele viitoare derapaje: poate în curând, o să-l vedem pe CR 7 bruscând un adversar sau comițând orice alt gest nesportiv, dar bagajul emoțional pozitiv generat de postura de aseara va constitui un ajutor – cam la fel ca în jocurile pe calculator – ai pierdut o „viață” da, dar mai ai alte 4.

Caritatea la televizor nu mai e de ajuns

Deja, prin ce s-a văzut aseară, s-a trecut la un alt nivel, mai subtil,dar mai insistent de transmitere a mesajelor de genul ,,X nu e arogant, X e generos, e altruist, nu degeaba e cel mai bun jucator, fii X ,, prin metoda gesturilor aparent normale și simple. Campaniile umanitare la care personajele/vedetă sunt implicate nu mai sunt de ajuns. Nu mai e suficient să te filmezi la casa de copiii, la azile de bătrâni, să sposorizezi operații complicate sau să fii alături de victimele unor calamități. Aceste au devenit obligatorii by default, acum se cere altceva.

BBC a făcut istorie

Partea ingrată a acestei tendințe este că nu întotdeauna actantul poate fi pregătit sau în dispoziția de a face asta. Partea însă pozitivă… e aici , după părerea mea, e mult de spus. În primul rând, permite propagarea de tip undă a cestui tip de atitudine, în domeniul în care se manifestă. Mă aștept , de exemplu, la o replică pe măsură a echipelor care coordonează imaginea așa zisului său rival Messi – spun așa zis pentru că și acestă rivalitate mie mi se pare tot o politică de PR.

În al doilea rând, știm că echipele și sportivi cu imagine bună ridică întotdeauna prozaica  cotare la bursă a cluburilor, deci presiunea pe rezultatele sportive va avea o etapă de relaxare asemănător cum ce se întâmplă, de exemplu, în jurnalele de știri sportive de la televiziunile comerciale: 3 rânduri despre competiție în sine, dar calupuri întregi despre evenimente, nume și întâmplări colaterale. Nu este vorba de scăderea performanțelor sportive, ci de creșterea interesului față de „întâmplările” orchestrate în desfășurarea lor.

În al treilea rând, generarea acestor momente emoționale este confirmarea unui trend din ce in ce mai amplu de „unisexualizare”  a multor sporturi, în principal a fotbalului, prin atragerea și „recompensarea” unui public feminin din ce în ce mai numeros. Și cred cu tărie în această variantă de vreme ce, pe lângă multe alte inovații, mondialul din Rusia a prilejuit o premieră: BBC a făcut istorie cu Vicky Spark – prima  femeie care a comentat un meci de Cupă mondială.

PR să fie, dar să știm și noi

Mie personal nu mi se pare nimic rău în toată strategia aceasta. Însă, ca în orice domeniu, cheia este moderația, altminteri o inflație de prea multe sportivități și dulcegării pot epuiza rapid apetența publicului în a digera povestea asta. Dar, pe termen lung, poate este modul în care asupra PR-ul de tip „rău” cu știri false, campanii distorsionate, mesaje periculoase, incerte și dubioase, PR care a generat, la nivel international, cataclisme de genul Trump, Brexit, Cambridge Analytica etc. se poate lua revașa.
A se nota că n-am scos o literă despre România. Aici PR-ul relevant e coaja și sămânța.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *